Chermeaza moldoveneasca la MIRTV

Dupa ce Moldova a scapat (sper pentru totdeauna) de o guvernare care, pe langa faptul ca era la culmea incompetentei si a disperarii intelectuale, mai avea si marele pacat sa se numeasca comunista, dar si sa faca uz de metode KGB-iste pentru a guverna (a se citi, fura), "plaiul nostru mioritic" a inceput sa inregistreze progrese la capitolul dialog extern. Nu ca nu ar fi existat dialog dupa anul 2001. Dimpotriva, acesta a fost foarte avansat, numai ca nu cu cine ne intereseaza pe noi. "Big brother"-ul comunist, vorbea de dezvoltarea relatiilor cu Romania, prin Bruxelles. Acesta era discurs pentru debutanti, caci, defapt, se vedea cu ochiul liber ca relatiile noastre cu Bucurestiul treceau prin Moscova.
De cand noul ministru de externe al Moldovei, a inceput campania sa de "briefing" de tara in Occident, Moldova incepe sa aiba un pic mai multa vizibilitate in cabinetele diplomatice ale mai multor state europene. Nu foarte multa, totusi. Sa ramanem rezonabili si pragmatici si s-o mai terminam cu infatilitatile, cum ca maine aderam la UE sau si mai mult, ne unim cu Romania. Nu fac mai multe comentarii la acest capitol. Trec direct la ce ma doare pe mine.
Am aderat mai nou la o deviza, poate ateista, dar care spune ca totul in lume are o explicatie. Pornind de la aceasta ipoteza ajung sa scred ca vizibilitatea semi-invizibila a Moldovei in Europa a atacat sangele Rusiei. Mai nou, acesta urca in capul lor (al rusilor) la fel cum mercurul urca in termometru la 2000C°.
Anumite cercuri pseudo-stiintifice KGB-iste de la Moscova se fac curioase de evolutia relatiilor dintre Romania si Moldova. La fel, ajunge subiectul si in vizorul Mirtv-ului. Deci,concluziunea mea e ca la Kremlin problema fierbe.
Am vazut aceasta emisiune si am inceput sa plang. Nu. Nu pentru ca Moldova e in vizorul KGB-ului. Povestea aceasta o cunosc inca din fasa si nu ma mai socheaza. Glandele mele lacrimogene, insa, devenise sensibile la argumentele pe care le invocau moldovenii prezenti in emisiune vizavi de relatiile Moldovei cu Romania. Sau poate ca ar fi mai corect sa vorbesc despre veleitatea argumentelor acestora, atunci cand incercau sa scrasneasca printre dinti ca Moldova e o parte din cultura si istoria romaneasca si ca relatia dintre aceste doua state este "une donnée naturelle", in limba lui Sartre. Numai ca, vezi, Doamne, nu e suficient sa spui ca e natural, dar trebuie sa mai si argumentezi de ce e natural.
Noua veche problema. Adica, Moldova si Romania, nu insa si fara Rusia. Noua si mai vechea problema. Adica, specialisti care se duc sa ne reprezinte si care ne fac cel putin de ras, daca nu de plans, in fata intregului mapamond. Nu o sa va povestesc in detaliu toata emisiunea. Ma opresc doar la un aspect important legat de prestanta reprezentantilor nostri. Cei care ne reprezentau si care “s-au deplasat special de la Chisinau la Moscova” (ca sa ce? ca sa ne faca de ras, pardon) ca sa participe la emisiune, erau destul de bine informati la capitolul date si cifre istorice. In schimb sufereau de lipsa de oxigen geopolitic, fara de care datele acestea istorice devenisera niste elemente sterile in toata traectoria pe care incercam noi de ani buni sa o descoasem.
Si atunci am inteles. Patetismul din noi ne blocheaza creierul pana la absurd. In lumea noastra onirica e frumos sa traiesti dar mai ales sa auzi ca “in decembrie ne vom uni cu Romania”, “in 2013 vom fi in UE” iar, peste zece ani “vom fi un stat in UE, dezvoltat si prosper”. Vom fi oare asa ca Belgia,de astazi? Offfff! Pai cum sa nu ne ia lumea de trogloditi, la aceste spuse? Pai cum sa nu rada rusu’ de noi, pigmeii, daca nu suntem capabili decat sa aberam fara a consulta (sau a infrunta) realitatea.
Rusia chiar va scapa osul din gura asa cum incearca sa ne faca sa credem, politicienii nostri sau pseudo-analistii nostri? De unde acest loc “onorabil”, acordat subit Moldovei in mass-media rusa? Si, de ce oare nu invatam si noi sa iesim din prapastia patrulatera in care ne-a inchis un sistem educational care are la radacini scoala serala de partid? Sa cucerim si noi un loc onorabil in loc de unul “onorabil” in mass-media si in mintea, macar si a rusului.

Cum? Nu ti-a placut?

Nu. Asta i-am raspuns. Mie imi place, imi spune el. In fiecare dimineata imi rezervez cel putin o jumatate de ora pentru cafea. In fiecare dupa-amiaza, repet si respect traditia de dimineata. S.a.m.d. Am de facut exact 31 de miscari pe zi. Deschid calculatorul si il inchid. Asta cat face, ma intreaba el. Doua, zic, daca e sa ne dezicem de sistemul un ciclu, o miscare. Apoi, continua cu entuziasm, daca imprim o foaie ajungem la trei. Da, zic. Si daca din greseala am imprimat un text, altul decat cel bun, arunc foaia. Ei, vezi ca ajungem la patru miscari. Deci, daca asa stau lucrurile reimprim textul bun, dar nu inainte de al cauta in cele trei dosare de pe calculator. Uite ca am ajuns la sase miscari. Cat mi-a luat? Exact doua ore si jumatate, imi spun dintii sai uniformi si albi ca varul de pe casa bunicii.
Asa e,zic, si simt ca vocea-mi se impiedica in drum spre buze. Am remarcat ca nu a ars scoala cand ai invatat aritmetica, ii spun cu umor si amor si ii zambesc frumos. Asa m-a invatat maica-mea. "Sa zambesti frumos, dragul mamii, si sa nu uiti sa fii politicoasa". Cum sa uit? Mai ales cand am in fata mea acest monument care degaja atata importanta prin parul proaspat gelat si coltul cartii de vizita care se iveste usor din buzunarul drept al camasii semnata "Lacoste".
Nu vreau sa fiu indiscreta, dar ma mananca din zori ca o carie o intrebare. Cat costa aceste 31 de miscari pe zi? Cumulate lunar, ma intreaba el, radicandu-si cu importanta spranceana frumos coafata. Acest individ degaja un fel de violenta, pe care regretatul nostru prieten Bourdieu ar numi-o simbolica si, care imi topeste toata fiinta. Nu stiu daca de suparare pentru ca incep sa inteleg sau de farmec pentru ca nu mai inteleg nimic. Mai sa fie. Pe luna, zic. Ah, asta e durerea voastra a tuturor celor din afara sistemului, zice el amestecandu-si cuvintele cu parfumul de la acelasi creator ca si camasa. Criticati mereu din invidie, din sentiment de neputinta si insucces. Dar ce inseamna succes? Einstein ar fi dat sapte mii patru sute douazaci si noua de definitii ale succesului. Si apoi continua, desi mai bine nu o facea. Net? Mai sa fie, zic.
Patru mii. Asta a fost ultima fraza pe care am auzit-o.
In capul meu a inceput rascoala. Imi imploram neuronii sa se calmeze, dar degeaba. In doua fractiuni de secunda am obtinut rezultatul. 4000/22*31=5.87. A se adauga, nu MDL si nu RON. Nici macar USD. A se adauga EUR. Atata primesti daca imprimi o foaie. Atata primesti cand cauti documentul potrivit pentru imprimare. Atata primesti daca bei o cafea.
Dar oferta nu e valabila oriunde si nu pentru oricine. Sistemul nu il alinta pe primul venit. Daca vrei sa beneficiezi de oferta nu e nevoie sa intinzi sase ani in doctorat, facand tot felul de munci penibile, poate un pic mai putin decat cele enumerate mai sus, ca sa-ti finantezi opera. Reteta de succes? Simpla dar nu simpla. Daca esti idiot de tot, s-ar putea sa ratezi trenul. Daca ai invatat la scoala o lectie din cinci, poate sa-ti ajunga ca sa prinzi trenul. Dar daca mai si stii sa faci glume in limba regatului din vestul european, succesul e garantat. Iar ca sa fii sigur suta la suta ca reusesti, nu uita gelul de par si nu uita sa-ti depilezi mainile. Mai ales e valabil pentru barbati, caci da foarte bine. Sa ai mainile depilate iti tradeaza spiritul rigurozitatii. Si asta se plateste bine. Chiar daca depilatul mainilor, in sens propriu, este un act de superficialitate, in viziunea marilor administratii, el are un cu totul alt rol. Acesta este oglinda sufletului care hiberneaza in tine. Prin ea se reflecta splendoarea geniului adormit de oboseala muncii in serviciul EU-lui (la) propriu.
Deci, nu-ti place? Nu. Esti fraiera, mi-au suerat dintii varuiti ca peretele de nord al casei bunicului.
Poate...
(va urma)

Eeuurroooooovizion !!!!!!!

Un nou curent muzical (Eeuurroooooovizion) incolteste pe Planeta noastra. Deschid youtub-ul si ecranul meu se lumineaza. Apare un tanar Fat-Frumos talentat ca stiuca la prins balene. Inainte de a mi se lumina ecranul aveam o durere in urechea stanga, de ziceai ca stiuca s-a dus sa prinda balene in ea. Dupa ce mi s-a luminat ecranul, stiuca si-a chemat si cumnata la vanatoare, exact in urechea dreapta. Si cum legea nevoilor crescande functioneaza la fel de bine ca si cea a lui Murphy, ambele nu se multumesc doar de ureche, de acest spatiu pe cat de mic pe atat de intim, dar imi traverseaza creierul coborand spre maduva oaselor, adica in intimitatea intimitatilor mele. Toata fiinta mea se zdruncina de atata emotie.
Am inceput sa am halucinatii. Eu nu stiam ca “lume multa si frumoasa” vine la Eeuurroooooovizion. Revelatie!
In afara de idiotismul versurilor, carisma de mitocan a lui Fat Frumos si coreografia de debutant la gradinita de copii N°1 din Ungheni (orasul meu natal, asa ca mai usurel cu criticile) ma arunca cu violenta pe taramul “chef d’ouvre”-lor muzicale.
Inainte de a mi se lumina ecranul, tocmai ieseam de la o sedinta cu anotimpurile lui Vivaldi. Dar, o sa ziceti ca, exagerez. Ambele nu pot face obiectul comparatiilor, din cauza stilurilor. Corect! Nu pot face! Anotimpurile tin de clasici, or Pavlusha Rusu, pardon Turcu, tine de Eeuurroooooovizion. A nu se confunda cu Eurovision. Sunt 754 milioane ani-lumina doar intre Zdob si Zdub si Fatul meu Frumos, dar intre Vivaldi si Frumosul Fat...

(Va urma)