miercuri, 1 decembrie 2010

suntem fictiune

Alegerile din 28 noiembrie 2010 vor marca, cel mai probabil, istoria prostiei noastre. Pseudo-statul, care se pretinde opera lui Stefan cel Mare, a dat-o in bara rau. Dar si mai rau si-au luat bobarnace in cap, (pseudo)cetatenii pseudo-statului pseudo-urmas al lui Stefan-cel-Mare-Ilici-sovetskii. 
Ca tot omul constiincios, am mers si eu sa-mi fac datoria de (pseudo)cetatean. Acum, hai serios, ca nici eu nu mai stiu de a cui sunt. Stiu doar ca sunt a mamei si a lui tata, in rest... sanatate!
Iti spun cu toata sinceritatea, iubite cititor, ca alegerile acestea nu ma animau in nici un fel. Pana in ziua fatidica, sau mai bine zis, pana in momentul fatidic, cand printr-un concurs de circumstante (unele constiente, altele mai putin constiente) m-am pomenit intr-o coada imensa de vreo mie de indivizi, toti (pseudo)cetateni cumsecade, care decisesera sa-si ia soarta in maini, odata si pentru totdeauna.
Dar, noua-veche dilema urma sa se manifeste: socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ! La targ bagi mâna mai adanc in buzunar.
Asa s-a intamplat si in ziua Z, cand eu si cealalta mie de (pseudo)cetateni ne-am pomenit cu totii prinsi intr-o capcana sistemica. Resursele mobilizate pentru organizarea acestor alegeri au fost la originea inflatiei de care se bucura disperarea noastra. Pe masura ce noi inaintam in noapte, temperatura de afara se scufunda undeva departe sub 0 C° de parca tinea neaparat sa ajunga, ca o nebuna, la 0 K° (a se citi Kelvin), iar buletinele de vot se epuizau.
Pe la ora 17.00 din ziua Z, observ ca apele incep sa se miste. O culoare purpuriu-versuie-gretoasa incepe sa tulbure apa, eliminindu-ne, in felul asta, orice reper. 
S-au terminat buletinele de vot!
Cum e posibil? Este! Asa cum auziti, sau cum va inchipuiti! Ce? Nu va inchipuiti? Ei, uite ca pseudo-elitele noastre au imaginatia mult mai bogata, decat si-ar fi inchipuit orice mare capos, laureat al premiului (Ig)Nobel. Pseudo-elitele noastre nici macar nu au nevoie de toate cartile alea, care vehiculeaza idei destepte, ghiftuite de "neologisme" clasice si, care nu au nici o compatibilitate cu limba de lemn, mostenita de la stimabilul nostru stramos, a carui specialitate era sa injure pe la conferintele ONU.
Mai ramaneau exact patru ore pana la inchiderea biroului de vot. Pai, cum, inchidem si plecam acasa? Gata, la comedia e finita ?!
Nu! La comedia avra  inizio solo! 
Pe la o ora trecuta de 20.00 destinul mi-a suras. Ajunsesem si eu la cabina de vot. In mana aveam doar pasaportul (da, da, ala albastru) si o foaie alba cu o stambila pe ea. Vedeti si voi mai jos, daca nu ma credeti. 

"Buletin de vot" pentru idioti, pardon, pentru (pseudo)cetateni

Stampila e adevarata, pe bune!

Foia asta alba e neagra, intentionat, aici. Mi-am zis ca, daca atasez foia alba, farmecul se duce dracului. Un pic de culoare, parca ne imbogateste viata noastra de (pseudo)cetateni, fara culoare. Noi am devenit transparenti, deci invizibili. Asa ca negreata asta, pe care, tu, iubite cititor, o poti admira aici, ne face mai reali, pe noi, (pseudo)cetatenii pseudo-statului pseudo-urmas al lui Stefan-cel-Mare-Ilici-sovetskii.
Cand am luat foia asta alba-neagra in mâna, nu prea intelegeam ce mi se intampla. A trebuit sa astept o zi si o noapte, adica, sa trec exact peste o unitate de masura a eternitatii, ca sa inteleg. Si am inteles!
Eu si cealalta mie de indivizi, eu si celalalt milion de indivizi, pe care soarta i-a aruncat, ca o nebuna, in universul asta de tari, de continente, de mari, de oceane, eu si ei, poate si tu, iubite cititor, NOI SUNTEM FICTIUNE.



2 comentarii:

  1. Cam tăios spus, dar adevărat ! Adică adevărul însuşi este tăios. Eram si eu acolo, la aceleaşi ore, la aceeaşi coada, in mijlocul celor o mie de (pseudo)cetăţeni. După vreo zece ani de căutare a unui „acasă”, m-am hotărât să reiau legătura cu actualitatea ţării în care am văzut lumina zilei şi am mers să-mi acord votul celor care au socotit că sunt capabili să conducă o ţară. Am ales prost ora, căci după 17:00 s-au terminat buletinele de vot şi cu asta s-au terminat drepturile mele civice (deja limitate la sigurul act al votării). Cunoaşteţi povestea despre 100 de oameni care aleargă după un cârd de 99 de gâşte, ca să prindă fiecare câte una. Fireşte, unul a rămas cu mâinile goale. Morala: cine aleargă mai repede, prinde şi el o gâscă. Aşa se votează în R. Moldova: dacă te scoli mai devreme, prinzi şi tu un buletin de vot şi te întorci acasă cu falsa impresie că „ţara” are nevoie de tine. Guvernatorii moldoveni nu numai că nu ştiu să dea, dar nu ştiu nici să ia. Mii de voturi pierdute… Parcă ne-am juca de-a ţara, de-a votarea, de-a ambasada, de-a cetăţenia… Adevărară FICŢIUNE!

    RăspundețiȘtergere
  2. am fost si eu acolo... ba mai mult: sint persoana care punea stampila pe foile albe... incredibila farsa.
    http://vitalie.vovc.over-blog.com/article-de-cealalt-parte-a-mesei-cu-cravat-62996666.html

    RăspundețiȘtergere